CALITATILE MOTRICE

Calitatile motrice„Calitatile motrice sunt insusiri foarte importante ale organismului, materializate in posibilitatea acestuia de a executa actiuni motrice care pretind intr-o masura mai mare sau mai mica, forta, rezistenta, viteza, indemanare” (Gh. Mitra, Al. Mogos).Intreaga varietate de acte, actiuni si activitati motrice efectuate de om de-alungul vietii, in domenii varia, se efectueaza in concordanta cu gradul de dezvoltare al calitatilor motriceActiunea motrica simpla sau complexa, este rezultatul multiplelor forme de combinare a calitatilor motrice cu elemente de tehnica. Indicii de dezvoltare a fortei, vitezei, indemanarii, rezistentei, supletei, nu conditioneaza numai efectuarea deprinderilor de miscare, ci si valorificarea maxima a acestora. Tinand seama de legaturile indisolubile dintre calitatile motrice si priceperile si deprinderile de miscare, este necesar ca dezvoltarea acestora sa fie facuta diferentiat in concordanta cu cerintele specifice ale aplicarii deprinderilor motrice in diferitele activitati practice.

Importanta dezvoltarii calitatilor motrice rezulta si din faptul ca ele favorizeaza cresterea capacitatii de efort a organismului.

Rezistenta este o calitate motrica de baza, strict necesara, care influenteaza in buna masura randamentul muncii. Solicitarile din ce in ce mai mari din viata de zi cu zi in activitatea scolara, fac din rezistenta un factor deosebit de important prin care elevul poate invinge aparitia timpurie a oboselii, atat in domeniul intelectual, in cel fizic cat si in plan senzorial si emotional. Sub aspect fizic, rezistenta este o calitate motrica usor perfectibila, ca urmare a efectuarii sistematice, continue si dupa anumite reguli a unor exercitii fizice specifice, pastrandu-se la valoarea atinsa, perioade de timp indelungate. Rezistentei i-au fost formulate mai multe definitii, toate insa concentrand si exprimand in cuvinte diferite, aceleasi idei. Astfel, Zatiorski arata ca rezistenta este „capacitatea de a efectua timp indelungat o activitate oarecare, fara a reduce eficacitatea ei”; D. Harre considera rezistenta „capacitatea organismului de a efectua eforturi de intensitate mare un timp mai indelungat”; N. G. Ozolin „capacitatea de a face fata oboselii”; A. Demeter „mentinerea capacitatii de lucru in timpul unor eforturi de lunga durata, prin invingerea fenomenului de oboseala si printr-un tempo ridicat al restabilirii organismului dupa o activitate obositoare”; C. Florescu si colaboratorii definesc rezistenta ca fiind „timpul limita in cursul caruia poate fi continuat un efort de o anumita intensitate”.

Din aceste definitii se pot desprinde elementele esentiale care caracterizeaza aceasta calitate motrica, si anume:

-                      timpul (durata) care poate fi nedeterminat initial, ci stabilit in functie de eficienta activitatii efectuate sau determinat, atunci cand intr-o unitate de timp trebuie efectuata o activitate de un anumit gen;

-                      eficacitatea cat mai constanta a activitatii motrice pe toata durata ei;

-                      rapiditatea refacerii organismului dupa efortul efectuat.

In concluzie, relatia factorilor care determina rezistenta este durata efortului-eficacitatea actiunii motrice-refacerea organismului dupa efort.

Principalul factor limitativ al manifestarii rezistentei un timp cat mai indelungat este oboseala. Fenomenul de oboseala se caracterizeaza prin scaderea temporara a capacitatii de lucru a organismului, prin cresterea dificultatilor sau prin imposibilitatea de a continua efortul dat cu aceiasi intensitate, in acelasi ritm, cu aceiasi amplitudine, precizie si randament. Oboseala este cauzata de slaba adaptare la efort a organismului, de diminuare a activitatii centrilor nervosi superiori care coordoneaza capacitatea de lucru a muschilor si in special a functiilor circulatorii si respiratorii. Capacitatea de lucru a sistemului nervos central, reprezinta veriga principala in lantul de procese care determina aparitia prematura sau intarziata a oboselii. In procesul de dezvoltare a rezistentei se perfectioneaza intregul sistem de legaturi nervoase necesare efectuarii lucrului stabilit ceea ce influenteaza imbunatatirea coordonarii functiilor organelor si sistemelor si reducerea cheltuielilor energetice.

            Desi oboseala este factorul de baza care are influente limitative asupra rezistentei, ea constituie in acelasi timp si factorul hotarator de adaptare a organismului la efort si de dezvoltare a rezistentei pentru ca dupa cum arata V. S. Farfel „numai efortul efectuat pana la oboseala si incercarile de a o invinge pot grabi procesul de dezvoltare a rezistentei”.