CALITATAEA MOTRICA -INDEMANAREA

Dezvoltarea calitatii motrice – indemanarea

Definitie: Capacitatea de a selectiona si efectua rapid si corect actiuni motrice, adecvate unor situatii neprevazute, cu o eficienta crescuta. Pe fondul dezvoltarii ei se perfectioneaza mecanismele coordonarii unor miscari complicate, conditie a insusirii corecte a deprinderilor tehnico-tactice si folosirii lor in situatii variate.

O astfel de conditie este prevazuta in sporturile bazate pe o tehnicitate crescuta, pe miscari reactive si pe situatii din concurs care solicita o putere de adaptabilitate marita a sportivului. Acestor caracteristici li se adauga si cele in care sportivul are nevoie sa-si redobandeasca echilibrul pierdut prin alunecari, ciocniri, impiedicari, sa se adapteze conditiilor neobisnuite ale locului de concurs (timp nefavorabil cu vant, ploaie, ninsoare), ale spatiului de concurs (terenul desfundat, dur si inegal, luminozitatea, dimensiunile salii) si ale calitatii inventarului de lucru (aparatura, forma, elasticitatea si greutatea lui).

Indemanarea se obtine in procesul invatarii, al antrenarii unui numar mare si variat de priceperi si deprinderi motrice si se concretizeaza in conditiile variate de concurs. Aceasta calitate nu este solicitata de executarea actiunilor simple si cunoscute. Dar ea devine cu atat mai necesara, cu cat obiectivul invatarii si al executarii sunt actiuni noi, complexe care pot fi efectuate in conditii schimbatoare, ce reclama orientarea rapida si adecvata. In aceste cazuri nevoia dezvoltarii indemanarii este invocata in perioada de inceput si mai putin atunci cand deprinderea se automatizeaza, fara sa dispara insa vreodata, pentru ca, in concurs, indemanarea poate fi confruntata cu realitati neanticipate, care solicita solutii selective si eficiente. Stabilitatea deprinderii, perfecta ei automatizare constituie o premisa a adaptarii la situatii perturbatoare, efect pe care nu-l putem insa sconta atunci cand nivelu ei de perfectionare este inca scazut. Actul reflex, involuntar de corectare, de reechilibrare a sportivului in timpul actiunii motrice scapa controlului constiintei sale, care ulterior intervine si analizeaza efectele obtinute. In aceste conditii, bagajul tehnico-tactic al sportivului sustinut de o buna pregatire fizica reprezinta o garantie a asa-zisei „prezente de spirit” in rezolvarea favorabila a unei situatii noi, cu un grad sporit de dificultate. Rezulta deci ca indemanarea constituie un gen de liant care unifica intr-un moment al concursului valorile celorlalte calitati motrice si caracteristicile biomecanice ale tehnicii insusite. Nu intamplator, unii autori (V. Ludu) considera indemanarea ca o calitate a asa-zisei inteligente motrice, care are evident o sursa genetica, dar care se si cultiva prin procesul de antrenament.