DEPRINDERILE MOTRICE

Deprinderile motrice

Unele  deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, in proces special de educatie fizica sau in antrenamentul sportiv. Tot in acest proces special organizat se pot (si trebuie!) corecta unele deprinderi motrice gresit insusite in practica vietii si - evident -  se consolideaza sau se perfectioneaza deprinderile insusite in aceasta practica a vietii.

Sunt forme concrete de activitate motrica, care au la baza stereotipuri dinamice, realizate prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Se apreciaza ca aceste legaturi temporale Sunt cu  atat  mai  trainice  cu  cat numarul  repetarilor este  mai  mare, iar varsta subiectilor este mai  mica.

Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul excitant care contribuie la formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor conditionate. Pentru formarea deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu intensitate corespunzatoare.

Printre caracteristicile mai importante ale deprinderilor motrice, subliniem pe urmatoarele:

1.- sunt elemente ale activitatii voluntare a omului; odata consolidate se executa cu indici  ridicati de stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, usurinta si rapiditate ceea ce asigura un consuni redus de energic.

Unele elemente (parti componente), ale deprinderilor motrice sau chiar acestea in intregime pot ajunge la faza de automatizare, in aceasta faza, controlul scoartei cerebrale asupra efectuarii deprinderii motrice se pastreaza, dar atentia nu mai este indreptata spre succesiunea lantului de miscari specifice deprinderii respective. Ea este indreptata, in primul rand, asupra modificarilor intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice. De retinut ca nu este vorba de o „eliberare' totala a scoartei cerebrale si de transmitere a controlului efectuarii deprinderii motrice catre etajele inferioare ale sistemului nervos. In realitate, atunci cand eventual apar abateri de la logica inlantuirii miscarilor intervine imediat, controlul cortical (constiinta) care regleaza executia;

In faza superioara, atunci cand se vorbeste de  „maiestrie' motrica, pe baza interactiunii organelor de simt si a capacitatii de analiza si sinteza a scoartei cerebrale, se ajunge la formarea unor ,,senzatii complexe', specifice unor ramuri de sport. Aceste senzatii complexe sunt denumite expresiv ca „simtul mingii', simtul portii', simtul stachetei' etc;

2. Se perfectioneaza treptat (in perioada relativ   indelungata timp)  si neuniform  (intensitatea' „transformarilor'  este diferita in functie de stadiile formarii fiecarei deprinderi; cu cat stadiul este mai avansat, cu atat transformarile sunt mai putine);